Eram în genunchi, cu inima bătând nebunește și cu un inel de logodnă strălucitor în mână. În acel moment, când ea a spus „da”, am știut că viața mea se va schimba pentru totdeauna. Dar ceea ce nu știam era cât de multe detalii sunt implicate în planificarea unei nunți și a vieții de după.
Primul pas a fost alegerea datei și a locației. Am vrut ceva care să reflecte personalitatea noastră comună – un amestec de tradiție și modernitate. După multe discuții și vizite la diverse locații, am ales un restaurant care seama cu un castel vechi, cu o notă modernă.
Apoi a venit alegerea costumului meu de nuntă. Am vrut să arăt la fel de bine ca mireasa, așa că am petrecut ore întregi în magazine de costume, încercând diferite stiluri și culori. În cele din urmă, am ales un costum albastru marin, care se potrivea perfect cu tema culorilor nunții noastre.
În timp ce planificam detaliile nunții, am început să mă gândesc și la viitorul nostru împreună. Am discutat despre finanțe, despre unde ne vedem peste 5, 10, 20 de ani. Și, deși nu este cel mai romantic subiect, am discutat și despre un contract prenuptial. Amândoi am fost de acord că este mai bine să ne pregătim pentru toate scenariile, chiar dacă sperăm că nu vom avea niciodată nevoie de el.
După ce am stabilit detaliile nunții, am început să ne gândim la planurile noastre de viitor. Amândoi ne dorim copii, așa că am discutat despre când și cum ne-am dori să facem asta. De asemenea, am început discutam despre a avea o casă, un loc în care să ne putem vedea crescând împreună familia.
Într-o seară, în timp ce ne relaxam pe canapea, am avut o discuție sinceră despre toate acestea.
„Știi, draga mea,” am început eu, „sunt atât de entuziasmat de toate aceste planuri pe care le avem. Dar trebuie să recunosc că sunt și un pic speriat.”
Ea m-a privit cu un zâmbet cald și a spus: „Știu, dragul meu. Și eu sunt. Dar cel mai important este că vom trece prin toate acestea împreună. Și orice ar fi, vom găsi o cale să ne descurcăm.”
Am zâmbit și am știut că ea avea dreptate. Indiferent de provocările pe care le vom întâlni, vom fi împreună. Și asta era tot ce conta.
Pe măsură ce ziua nunții se apropia, am început să simt un amestec de emoții. Excitare, nervozitate, anticipare. Am petrecut atât de mult timp planificând acest eveniment, iar acum era aproape aici.
Am revizuit lista de invitați, am confirmat cu furnizorii și am făcut ultimele ajustări la planul nostru de zi. Am încercat să mă asigur că totul este perfect, dar am știut că, indiferent ce se va întâmpla, ziua va fi specială pentru că o voi petrece cu persoana pe care o iubesc.
În ziua nunții, m-am trezit devreme, cu fluturi în stomac. Am privit în oglindă în timp ce îmi puneam costumul, gândindu-mă la promisiunile pe care urma să le fac. Amândoi am promis să ne iubim și să ne respectăm, în bune și în rele, și am știut că sunt pregătit să îmi îndeplinesc aceste promisiuni.
Când am văzut-o pe viitoarea mea soție în rochia ei de mireasă, inima mi-a sărit în piept. Era atât de frumoasă și radia de fericire. În acel moment, toate stresul și nervozitatea au dispărut. Tot ce conta era că eram acolo, împreună, pregătiți să începem restul vieții noastre.
Ceremonia a început la primărie, unde am semnat amenda în fața familiei și a prietenilor noștri apropiați. A fost un moment emoționant, plin de iubire și fericire. Amândoi am spus „da” cu lacrimi de bucurie în ochi, știind că acesta era începutul unei noi etape în viața noastră.
După ceremonia civilă, am mers la biserică pentru ceremonia religioasă. Acolo, în fața lui Dumnezeu și a tuturor celor dragi, ne-am promis dragoste și fidelitate. A fost un moment profund spiritual și emoționant, care a însemnat foarte mult pentru amândoi.
După ceremonii, a urmat petrecerea de nuntă. A fost o sărbătoare plină de râsete, dans și bucurie. Am dansat primul nostru dans ca soț și soție, am tăiat tortul de nuntă și ne-am bucurat de compania celor dragi.
În timp ce mă uitam în jur, văzând toate fețele fericite ale celor dragi, am realizat cât de norocos sunt. Am avut o nuntă minunată, o soție iubitoare și un viitor plin de posibilități în față.
După nuntă, am plecat în luna de miere. Am ales o destinație romatica, Paris, un loc unde am putut să ne bucurăm de compania celuilalt. A fost o perioadă minunată, plină de aventură și romantism.
Când ne-am întors acasă, am început să ne adaptăm la viața de căsătoriți. Am învățat să trăim împreună, să ne împărțim responsabilitățile și să ne susținem unul pe celălalt în fiecare zi. Nu a fost întotdeauna ușor, dar am știut că, atâta timp cât suntem împreună, putem face față oricărei provocări.
În timp ce reflectez la călătoria mea de la logodnă la nuntă și dincolo de aceasta, sunt uimit de cât de mult am crescut și am învățat. Am învățat că dragostea nu este doar un sentiment, ci și o alegere. O alegere de a iubi și de a fi iubit în fiecare zi.
Ca să citez pe Carl Jung, „Cea mai mare dintre toate sarcinile este aceea de a iubi pe cineva”. Și aș adăuga că cea mai mare dintre toate bucuriile este aceea de a fi iubit în schimb.
